Coroziunea consta in deteriorarea unui material sau a proprietatilor lui datorita reactiei lui cu mediul. Desi coroziunea este cunoscuta de circa 150 ani, efectele ei au afectat omenirea de mii de ani. Importanta intelegerii cauzelor, a initierii si propagarii coroziunii ca si metodele de monitorare ale degradarii materialelor, sunt de mare importanta.
Coroziunea are un impact economic deosebit prin pierderile/ degradarile pe care le provoaca diverselor structuri si componente. Un studiu al institutului american Battelle a estimat ca pierderile economice datorate efectelor combinate ale coroziunii au produs in SUA, numai in1995, pierderi egale cu 300 bilioane dolari .
Studiile de coroziune efectuate in alte tari au aratat ca pierderile economice datorate coroziunii se cifreaza la 3-4% din PIB. Aceste estimari au luat in considerare numai costurile economice directe; costurile indirecte, care sunt dificil de evaluat, includ cheltuielile datorate opririi instalatiilor, pierderilor de productie, eficientei coborate, contaminarii si supradimensionarii structurilor si componentelor. Aplicand unele metode de control si monitorare ale coroziunii, s-ar putea recupera 15-20% din aceste costuri .
La ce anume se utilizeaza protectia anticoroziva ?
Coroziunea instalatiilor principale dintr-o anumita intreprindere, cum ar fi: boilerele, turbinele, condensoarele, schimbatoarele de caldura, tancurile si tevile din instalatiile energetice, se poate manifesta sub urmatoarele forme: coroziune generalizata, pitting, in crevasa, intergranulara, SCC, la oboseala, eroziune-coroziune sau galvanica. In general, toate aceste tipuri de coroziune se produc la interfata mediu apos/metal. Pentru minimizarea coroziunii acestor sisteme, va fi necesara atat o selectare atenta a materialelor metalice cat si un program complex de chimism al apei, care, sa asigure minimizarea coroziunii materialelor si, implicit, a transportului produsilor de coroziune in circuitul secundar.
Protectii anticorozive
Zidarie antiacida ,pardoseli industriale si civile
Principalele probleme de coroziune la toate tipurile de uzine industriale sunt rezolvate prin servicii de protectie anticoroziva ce constau in : zidarie antiacida, pardoseli industriale si civile rezistente la coroziune.
Pardoselile industriale și industriale trebuie să poată rezista la trafic, abraziune, chimicale și impact, precum și să fie atractive și confortabile. Unele medii necesită calități suplimentare, cum ar fi proprietăți; anti-alunecare, antistatică sau remediere rapidă, unde perioadele de întrerupere trebuie să fie reduse la minimum. Din acest motiv, cauciucare este soluția cea mai comună pentru podele. Poliuretanul, poliureea și poliasparticul sunt alternative la acoperirea epoxidică industrială.
Aplicare protectie anticoroziva
Fulgi de sticla
Acesta este un sistem de acoperire a unui volum mai mare de productie prin acoperirea suprafețelor mai mari prin aplicare uni strat de protectie anticoroziva cu fulgi de sticla.
Protectia impotriva coroziunii reprezinta totalitatea masurilor care se iau pentru a feri materialele tehnice de actiunea agresiva a mediilor corosive.
Metodele si mijloacele de protectie anticorosiva sunt foarte variate si numeroase; în principial ele se pot grupa în urmatoarele categorii:
- metode de prevenire a coroziunii;
- utilizarea fulgilor de sticla si aliajelor rezistente la coroziune;
- metode de actionare asupra mediului corosiv;
- metode de acoperire a suprafetelor metalice.
Protectie anticoroziva prin cauciucare
Dedicatata unei game largi de utilizare: spalatoare de gaze, sisteme depozitare (cisterne, rezervoare) vane, conducte, robineti, fitinguri, cisterne, vagoane transport substantelor chimice precum si : statii de desulfurare a gazului, statii de tratare a apei potabile, statii de incinerare deseuri si multe alte aplicari. Procesul de cauciucarea anticoroziva se face pentru a le proteja impotriva uzurii sau a coroziunii.
Structura si proprietatile metalurgice au deseori efecte importante asupra coroziunii. Astfel, datorita eterogenitatii structurilor metalurgice, pe suprafetele metalelor si aliajelor apar zone avand compozitii diverse. Aceste zone compozitionale locale, avand potentiale diferite de ale zonelor din jurul lor, pot fi initiatoarele unor celule locale de coroziune. Un exemplu in acest sens il reprezinta incluziunile nemetalice si, in particular, incluziunile de sulfuri, care pot constitui zone de initiere ale coroziunii otelurilor carbon si inox. Elemente ca Cr si Ni imbunatatesc rezistenta la coroziune a otelurilor carbon prin ameliorarea stabilitatii filmelor pasive de oxid. Astfel, cuprul, in concentratie de 0,2%, adaugat otelului carbon, ii poate mari rezistenta la coroziunea atmosferica.
Stresul si in particular cel de tensionare, afecteaza in mod marcant comportarea la coroziune, aceste stresuri putand fi stresuri aplicate sau reziduale.
Stresul poate fi important, in special, atunci cand atacul este intergranular. Proprietatile mecanice diferite ale metalului de baza si respectiv ale filmului superficial care il acopera pot cauza fisurarea periodica a filmului, care poate conduce ulterior la o oxidare accelerata.
Stresurile reziduale pot apare datorita aglomerarii dislocatiilor sau defectelor provocate de deformarea sau prelucrarea la rece a metalului. Ele pot apare din cauza tratamentelor termice, a celor de deformare, uzinarii, sudurii si operatiilor de prelucrare. Prelucrarea la rece mareste stresurile aplicate grauntilor individuali prin distorsionarea cristalelor. In zonele prelucrate la rece, coroziunea in apele naturale nu este accelerata, insa ea creste de cateva ori in solutiile acide. In decursul prelucrarii la rece are loc segregarea posibila a carbonului si azotului. Sudura poate induce stresuri reziduale si furniza locuri care pot fi ulterior supuse unei coroziuni preferentiale si respectiv fisurarii. Sudura a doua metale diferite, cu coeficienti diferiti de dilatare termica, poate restrange dilatarea unui component si induce unele stresuri in decursul operarii. Fluctuatiile termice asociate executarii coturilor sau imbinarii prin sudura a tevilor din otel carbon, pot face ca stresul care ia nastere sa conduca la fisurare.
Tratamentele termice improprii sau cele de sudura pot influenta microstructura diferitelor aliaje, fie prin precipitarea unor faze daunatoare la limitele granulelor, fie prin saracirea in Cr in aceleasi zone (cum este cazul otelurilor inox austenitice), care vor avea ca efect final scaderea rezistentei locale la coroziune.Ciclajul termic poate conduce la fisurarea si desprinderea stratului superficial.
Sudura poate cauza transformari de faza, formarea de precipitate secundare si induce stresuri in si in jurul zonei sudate. Calirea rapida a otelurilor de la temperatura de austenizare poate conduce la formarea martensitei – o structura tetragonala distorsionata, care deseori este susceptibila la o coroziune preferentiala.
Mediul poate afecta viteza si forma sub care va avea loc coroziunea. Mediul include: apele naturale si tratate, atmosfera, solul, organismele microbiologice, mediile aflate la temperaturi si presiuni inalte, etc.
Operarea la temperaturi inalte poate conduce in cazul multor aliaje metalice, inclusiv in cazul otelurilor carbon, la o crestere exponentiala a vitezelor de reactie cu temperatura. Reactiile de oxidare la temperatura inalta nu sunt de natura electrochimica. Difuzia fiind caracteristica fundamentala a unei reactii de oxidare, viteza de coroziune va fi influentata considerabil de prezenta contaminantilor si in particular, de adsorbtia lor pe suprafata metalului. Presiunea are un mic efect asupra vitezei de coroziune, exceptand cazurile in care presiunea de disociere a oxidului sau constituientilor filmului superficial se afla in interiorul domeniului in care se lucreaza.